Istoricul zonei si obiective turistice
La poalele munţilor Carpaţi în partea de sud a Transilvaniei se află zona Sibiului, una dintre cele mai frumoase regiuni ale României în care vizitatorii întâlnesc o mulţime de frumuseţi naturale şi bijuterii ale patrimoniului cultural transilvan. 
Peisajul este marcat de crestele sălbatice ale celor mai înalti munţi din România în umbra cărora parcă se odihnesc bisericile-cetate specifice Transilvaniei si bogăţiile culturale ale aşezărilor medievale dintre care cel mai cunoscut este Sibiul, capitală culturală europeană în anul 2007.
Despărţită doar de un deal de Sibiu, la 10 km de fosta capitală culturală a Europei, se află localitatea Roşia. Aceasta, împreună cu alte 5 sate -Daia, Caşolţ, Cornăţel, Nou şi Nucet- formează comuna Roşia (Rothberg). Prima atestare documentară a localităţii Roşia - Rothberg are loc în anul 1327, tot în jurul acestui an fiind atestate pentru prima dată şi celelalte sate din regiune. Astfel, în anul 1302 este atestată documentar şi localitatea Caşolţ – Kastenholz. Aşezarile sunt însă mai vechi, mărturie în acest sens fiind bisericile evanghelice din satele comunei, construite toate în jurul anului 1270.
Sudul Transilvaniei, zonă in care se află şi Roşia, a fost o zonă favorabilă locuirii din cele mai vechi timpuri. A făcut parte din Imperiul Roman timp de 2 secole, a fost traversat de numeroase triburi de migratori si în secolul al XII-lea a devenit parte a regatului ungar. Regii unguri au fost cei care au adus în zonă colonişti saşi pentru a păzii graniţele acestui teritoriu, a dezvolta comerţul şi economia locală. Zona a devenit un important punct de contact între cele trei populaţii principale ale Transilvaniei, românii, saşii şi ungurii. Echilibrul demografic al zonei s-a rupt la sfârşitul anilor `70 când saşii au început să emigreze masiv în Germania. Dacă în anul 1977 existau 988 de saşi în comuna Roşia, în anul 1992 numărul acestora ajunsese la doar 166 de persoane. În prezent în comuna mai trăiesc 8 saşi din o populaţie de peste 5650 de persoane.
Zona a reprezentat de-a lungul timpului nu doar un focar de toleranţă şi interacţiune între etnii diferite, ci şi între confesiunile religioase ortodoxă, luterană, catolică si reformată, mai ales în anii grei ai comunismului când închisorile erau pline de preoţi de toate confesiunile.
După 1990 datorită schimbărilor din societatea şi economia românească cei mai mulţi locuitori ai comunei au rămas fără locuri de muncă şi au început să practice agricultura pentru a putea trăi. Numărul persoanelor asistate social era foarte mare devenind o povară pentru o comunitate şi o primărie cu resurse destul de modeste. Intrarea României în Uniunea Europeană a coincis cu o perioadă de dezvoltare în care Sibiul a atras mulţi investitori. Crearea multor locuri de muncă a făcut posibilă angajarea multor locuitori din comună în fabricile din Sibiu, Primăria contactând de multe ori angajatorii şi convingăndu-i să angajeze oameni din comuna Roşia. Pentru transportul muncitorilor spre locurile de muncă Primăria a solicitat firmelor de transport să introducă noi curse între satele comunei şi Sibiu. In acelaşi timp, Primăria s-a arătat interesată de orice posibilitate de a atrage investitori în comună contribuind astfel la crearea de locuri de muncă în localitate. Dintre investiţiile private făcute în localitate amintim fabrica de pile din Thalheim, ferma din Roşia, ferma din Thalheim, brutaria şi atelierul de tâmplărie din Roşia. Pentru copiii abandonaţi Asociaţia Papageno conduce o casă în Thalheim unde aceştia sunt crescuţi şi educaţi.
În ciuda resurselor modeste, primaria s-a preocupat permanent de întreţinerea şi modernizarea numeroaselor şcoli şi grădiniţe. Când a fost posibil au fost accesate fonduri prin diverse proiecte finanţate de guvern, asociaţii şi fundaţii. Pentru a avea profesori calificaţi primăria asigură transportul gratuit al acestora de la Sibiu până în comună.
Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai au fost derulate lucrări de canalizare, s-au instalat conducte de apă în toate satele comunei, s-au asfaltat sau pietuit drumuri, s-au construit poduri noi, s-au renovat unele cămine culturale şi dispensare medicale din comună. În aproape toate satele comunei a fost introdus gazul metan iar în zona dintre Daia-Thalheim şi Sibiu s-a creat infrastructura necesară construirii şi dezvoltării unei zone rezidenţiale.
Un important factor de progres al zonei îl poate constitui în viitor turismul rural şi ecologic. În prezent exista două pensiuni turistice care oferă condiţii excelente de cazare şi o bucătărie foarte bună ce îmbină hrana ecologică cu bucătăria tradiţională românească sau săsească. Cei care vin ca turişti se bucură de o privelişte minunată, de mâncăruri delicioase şi băuturi tradiţionale. Pot fi vizitate vechile biserici din zonă, baia de piatră de la Caşolţ sau unul din cei mai vechi stejari din Transilvania in vârstă de peste 700 de ani, iar potecile din păduri sunt excelente pentru călărie sau trasee de mountain-bike. Pe hotarul localităţii Caşolţ a fost descoperită cea mai mare necropolă de epocă daco-romană din sud-estul Transilvaniei fiind vizibili şi în prezent 299 de tumuli, iar lângă actuala biserică evanghelică săpăturile arheologice au scos la iveală ruinele vechii biserici datând din secolul al XIII-lea. Tot în zonă se găseşte şi baia de piatră, o adevărată maternitate de trovanţi care ar trebui in viitor sa fie declarată arie naturală protejată. Este important ca în viitor să apară şi alte pensiuni sau ferme turistice care vor crea locuri de muncă şi venituri în special pentru femeile din zonă.
Un alt tip de turism practicat în localitate este turismul cultural, personalitatea părintelui scriitor Eginald Schlattner atrăgând numeroşi vizitatori din toată Europa.
Privind cu încredere spre viitor, sperăm ca lucrurile să evolueze pozitiv . Dintre proiectele care vor trebui dezvoltate şi finalizate în viitor amintim asfaltarea tuturor drumurilor comunale, construirea a trei noi grădiniţe, construirea unui dispensar uman în Daia, montarea unor staţii de tratare a apei, modernizarea şcolilor, amenajarea de terenuri sportive şi începerea lucrărilor de canalizare în toate satele comunei.
Dezvoltarea de parteneriate, comunicarea între cetăţenii Europei şi cunoaşterea a ceea ce fiecare are mai bun nu poate decât să ducă la înţelegere şi progres.
Prezent in categoriile: Istoricul zonei,